Organic Stardust
2016 200x70x5 cm, 140kg, Concrete slab with induction coils, electronically modified stethoscope with induction coil, MP3, heartbeat sound from within the concrete slab, amplifier, stainless steel threaded rods & screws, stinless steel prop
"OrganicStardust"
"Organic stardust" este un proiect care a apărut de nicăieri, involuntar, fără voie aÈ™ putea spune, într-o manieră la fel de abruptă È™i neaÈ™teptată ca evenimentul nefericit care a cauzat realizarea lui È™i anume dispariÈ›ia imprevizibilă È™i tragică a prietenului meu Sorin Oncu, într-un arc de timp atât de scurt încât mi-a fost refuzat pâna È™i sentimentul de acceptare a inevitabilului prin acordarea unei minime perioade de resemnare. În mod firesc, un astfel de eveniment dramatic a generat iniÈ›ial sentimente de neputință, de furie È™i de refuz al evidenÈ›elor urmate în timp de necesitatea înÈ›elegerii unor reguli È™i pârghii proprii unor instanÈ›e inaccesibile sferei umanității.
Pentru că o încercare de descifrare a acestor reguli pare imposibilă, "Organic stardust" propune o construcÈ›ie paradoxală oarecum, o lucrare anorganică care mimeaza o funcÈ›ie organică, o bătaie de inimă prezentă È™i perceptibilă din interiorul apăsător È™i greu al unei placi de beton. Un fel de container al memoriei È™i o zonă conflictuală, un loc care forÈ›ează deconstrucÈ›ia proceselor afective, rememorarea unui timp îndrăgit È™i pierdut, un spaÈ›iu al discursului interogativ È™i, în acelaÈ™i timp, un desfășurător al ciclului firesc al normalității.
Lucrarea a fost prezentată în cadrul unui proiect al grupului Avantpost pentru Noaptea Galeriilor, eveniment desfășurat în 2016 în BucureÈ™ti la Scena9. Am dorit ca expoziÈ›ia să fie una comemorativă, un omagiu adus lui Sorin Oncu È™i întregii activități artistice pe care Sorin a desfățurat-o într-un arc de timp deÈ™i foarte scurt, încărcat de lucrări importante, pe care sper că timpul le va aÈ™eza în zona de interes pe care o merită. Am ales ca titlu al expozitie un joc de cuvinte întâlnit uneori în contexte obscure – „Hidden Agenda”. Am scris cu această ocazie că titlul expoziÈ›iei este unul echivoc, construcÈ›ia sintactică ambiguă sugerând o zonă de discomfort prin opoziÈ›ia celor doi termeni ai expresiei. Ea confirmă de fapt ceea ce Richard Rorty numeÈ™te contrastul dintre cuvinte. În cercetările întreprinse asupra limbajului, el afirmă că acesta capătă un sens tocmai datorită acestui efect de contrast dintre cuvinte. În cazul nostru, "agenda" - identificată cu o memorie externă care conÈ›ine toate informaÈ›iile, un instrument accesibil, la vedere – urmată de cuvîntul "ascuns" conferă acel raport de excludere care subliniază antiteza cu transparenÈ›a unei agende accesibile oricui. Spuneam deasemenea ca există în numele proiectului nostru ingredientele unei construcÈ›ii insidioase cu conotaÈ›ii uneori negative, care trecând dincolo de interpretarea facilă, face subliminal transferul într-o zona obscură, a echivocului. Chiar definiÈ›ia expresiei, care propune într-una din variante următoarea formulare: "DorinÈ›a sau planul de a implementa o anumită idee fără a spune nimănui chiar dacă aceasta poate afecta oamenii într-un mod negativ" sugerează ideea de inutilitate a căutărilor. Nu vom afla niciodată dacă suntem contemporanii unui performance de dimensiuni cosmice, care implementează un master-plan al destinelor, dar dacă el există, cu certitudine nu se calchiază pe planurile individuale, pe mini-destinele imaginate de fiecare individ. Putem afirma, fără să cădem în eroare, că apartenenÈ›a indivizilor la biblioteca universală a agendelor ascunse nu este opÈ›ională.
În fond, fiecare individ "beneficiază" invariabil în ultima instanță de o agendă ascunsă, secretă È™i invizibilă, diferită de cea personală imaginată într-un mod subiectiv, întotdeauna favorabilă sieÈ™i. Retorica comemorativă a construcÈ›iei vizuale propusă de lucrări, oferă un spaÈ›iu de convergență a memoriei, a interogării È™i a uitării. Apelul la memorie, interogarea existenÈ›ei unei entități de tip "deus ex-machina", a agendei intruzive concepută de aceasta È™i uitarea ca rezolvare viabilă a continuității, toate încearcă să se grupeze în acest proiect, nu ca o soluÈ›ie înÈ›epenită, fixă, ci ca un spaÈ›iu de reflecÈ›ie È™i, mai mult, un spaÈ›iu dual al interogării, pe de o parte asupra unui "aleator" de neocolit, iar pe de altă parte, asupra unui "dat" ca un performance inevitabil.